duminică, 19 februarie 2012

Roirea naturala.

Pregatirea familiei de albine pentru roire Începe cu aproximativ 10 zile înaintea plecării roiului, când albinele clădesc pe marginea fagurilor 10-80 botci de roire, în care matca depune ouă fecundate, iar spre seară un număr mare de albine tinere ies pe scândura de zbor şi formează aşa zisa „barbă” la urdiniş. 
Pentru a putea să zboare cu roiul, matca este hrănită mai puţin, ceea ce determină o scădere a pontei. Ca urmare a diminuării numărului de ouă depuse de către matcă, consumul de polen se reduce, fapt ce determină albinele doici să acopere polenul în celule cu un strat de miere conferindu-i un aspect lucios. Cu cât se apropie timpul de roit, cu atât se înmulţesc celulele cu polen lucios.
Numai apariţia unei surse abundente de nectar poate interveni în mecanismul roirii prin declanşarea instinctului dominant al culesului. În apropierea plecării, albinele cuprinse de frigurile roitului îşi umplu guşile cu miere (50-60 mg), care va servi la construirea rapidă a fagurilor în noul adăpost.
După căpăcirea primei botci, pe timp cald şi frumos, lipsit de vânt, între orele 11-15, matca familiei împreună cu aproximativ jumătate din albine, de toate vârstele şi un număr redus de trântori, ies masiv din stup în decurs de 5-10 minute şi se revarsă pe pereţii stupului, după care zboară în masă în jurul acestuia producând un zumzet puternic, aşezându-se apoi în apropierea stupinei pe un suport înalt (ramură de copac, stâlp, zid etc.) şi formând un ciorchine (roi) în jurul mătcii, sau intră într-un stup gol.
Pe locul unde s-au aşezat albinele lucrătoare, împreună cu matca bătrână, rămân liniştite timp de câteva ore. Roiul aşteaptă până când albinele cercetaşe indică prin dansuri mobilizatoare, direcţia celui mai convenabil adăpost.
Primul roi care pleacă din familia mamă se numeşte „roi primar” şi este cel mai puternic. Din unele familii cu instinct puternic de roire, după plecarea „roiului primar”, dacă mai persistă condiţiile care au favorizat roirea (lipsa culesului de nectar, temperatura ridicată etc.), după ecloziunea primei mătci, pleacă un al doilea roi, numit „roi secundar”, iar uneori după 1-3 zile chiar şi un „roi terţiar”.
Pentru a împiedica roirea secundară şi terţiară se lasă în familia mamă numai 1-2 botci (cele mai bine conformate). Roiurile „secundare” şi „terţiare” slăbesc mult familia mamă şi se prind greu, deoarece sunt mici şi au mătcile neîmperecheate, deci uşoare, ceea ce le permite să zboare la distanţe mari.
Familiile cu predispoziţie medie la roit dau de obicei un singur roi. În aceste familii prima matcă care eclozionează produce sunete specifice la care răspund mătcile aproape de ecloziune şi astfel sunt localizate şi omorâte prin înţepare. Dacă eclozionează două sau mai multe mătci odată, între ele începe lupta şi rămâne
una sau uneori nici una.                                                                                 
                                                                                                       

   
  (sursa:www.revista-ferma.ro)            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu